Eu de ce nu pot?

Aceasta intrebare o au mai toti tinerii din ziua de azi. Unii nu pot pentru ca nu cred ca pot face asta, altii sunt retinuti de ceva anume sau poate o persoana, unii se multumesc cu ce au si mai pot da o multime de motive si va pot spune ca toti acestia sunt niste mici mincinosi pentru ca ajung sa se minta pe ei in privinta asta. Acum cativa ani aceasta intrebare o aveam zilnic in cap “Eu de ce nu pot?”. Am trait cu gandul ca nu pot sa aflu ce inseamna sa ai succes cu adevarat si imi doream din adins sa am succes intr-un  domeniu, doar ca nu credeam ca pot fi in stare. Problema mea cea mai mare era ca pur si simplu nu stiam ce domeniu sa-mi aleg. Am inceput sa citesc despre personalitati celebre, sa incerc sa le descopar atu-urile si cum au ajuns sa fie atat de cunoscute ca oameni de succes. Primul lucru care l-am aflat e ca majoritatea dintre ei si-au dedicat o parte din viata unei pasiuni. Pasiunea e cheia succesului, care te poate motiva indeajuns de mult incat sa o faci si sa vrei sa reusesti. Am inceput sa experimentez usor, sa incerc sa-mi gasesc o pasiune ca apoi, mai tarziu, sa gust din putinul succes al meu. Ulterior, am descoperit ceva ce oamenii de succes nu prea vorbesc si daca vorbesc o fac foarte putin, este vorba de ESEC-ul din spatele fiecarei povesti ale acestor oameni si cand zic esec, aici ma refer la zeci, sute sau poate mii de esecuri.

Ceea ce vreau ca tu sa retii: in viata daca vrei sa ai succes mai intai vei avea ESEC-uri. Nu imi doresc ca atunci cand o sa fiu batran, sa-mi para rau ca nu am facut un lucru, ca nu am avut curajul necesar macar sa incerc. Nu-ti fie frica sa ai un esec sau sa faci vreo greseala, pentru ca altfel nu progresezi; acceptati esecul/greseala, invata din ea si NU O REPETA! Vei vedea ca atunci cand vei trece de acest obstacol vei avea o satisfactie profunda si iti garantez ca vei vrea sa continui.  

            Toata lumea viseaza, dar multi dintre noi raman doar cu visele si tu esti printre ei! De ce? Pentru ca nu ai curajul si tupeul sa o faci sau probabil zici ca e un lucru pe care nu l-ai putea face, iar eu o sa-ti raspund: Esti ruda cu Nostradamus sau Mama Omida? De unde ai putea stii asta daca nici macar nu incerci? Citesti in stele? Nu prea cred, sau daca o faci sigur nu mai ai nevoie de mine.

            De curand am cunoscut o fata plina de energie si vesela, parea tipul de fata implinita cu persoana ei, puternica si fara frica, dar acum o saptamana am citit pe blog-ul ei post-ul “Si cu visele mele cum ramane?”. Era cu totul alta persoana, dezamagita, tradata si care parea sa renunte la visele pe care le avea. Stima ei era asa de scazuta incat credea ca viata ei s-a sfarsit si ca nu o mai poate lua de la capat. Nu am rezistat si am comentat la acel post; as vrea sa-l cititi si voi in speranta ca poate va v-a ajuta pentru ca pe ea sigur a ajutat-o.

Peter S. spunea...

Cand erai mica, chiar foarte mica, pana sa inveti sa mergi, ai cazut de atatea ori si totusi ai avut incapatarea sa incerci din nou si din nou, pana cand ai facut primii pasi. De ce aceea incapatanare? Pentru ca pur si simplu nu iti era frica de nimic! De nici o lovitura, vreun obstacol si nu iti era frica de esec. Aici e vorba de spiritul tau de luptatoare; te lasi mult prea purtata de sentimente si emotii. Gresesti? Inveti! Iar gresesti? O iei de la capat, inveti!
In viata cateodata e nevoie sa renunti la anumite lucruri chiar si persoane sa-ti atingi scopul, sau alte persoane sa renunte la tine ca apoi mai tarziu sa-ti dai seama ce efect a avut asupra ta; si din experinta proprie e doar benefic tie. La inceput spui ca nu vrei sa inspiri mila nimanui, dar o faci... tocmai tie iti e mila de persoana ta. Imi pari o tipa puternica dar dupa cum scrii aici si ce scrii mai ales, iarta-ma daca gresesc, dar e doar fata ta publica! Adica, probabil iti doresti mult sa ai caracterul ala puternic, dar nu faci nimic pentru asta sau poate crezi ca n-o sa-l ai niciodata. E posibil sa gresesc, dar stiu cel putin ca prima fraza e ceea ce ma motiveaza pe mine. Ai grija de tine, ciao!

P.S.: Si daca gresesc invat! :)

Puteti! Trebuie doar sa aveti curajul macar sa incercati!

Cu drag,

Peter S.

Cuvinte de inceput...

             Sal'Tare mai sunt! Mi se zice de atatea ori incat atribui si salutului asta, dar lasand gluma deoparte, eu sunt Peter Smith. De ce Peter Smith? Initial am creat acest nume prima oara pe faimosul site de socializare si anume FACEBOOK, sau feisbuc cum ii mai spun eu si multi altii. Nu a fost ceva intamplator, Peter vine din prenumele meu Petrus, iar Smith.. huh.. dintr-un film destul de cunoscut "Mr and Mrs Smith". Pentru cei ce nu l-au vazut e vorba de doi agenti americani sub acoperire John Smith(Brad Pitt) si sotia lui Jane Smith(Angelina Jolie), care habar nu aveau unul de celalalt pana cand li s-a dat celor doi aceeasi misiune, mai departe urmariti filmul. Da! Pare LAME dar chiar asta faceam, lucram undercover. Incercam sa las in spate persoana care eram si sa aduc in scena un alt personaj, un alt tip care nu eram de fapt, un tip care urma sa uimeasca pe oricine intra in contact cu el. Culmea.. am reusit! Si inca foarte bine!

             Am frumoasa varsta de 24 de ani si cu toate ca in anumite zile am cate o stare de melancolie ( Doamne cum trece timpul, parca ieri faceam oameni de zapada ), multa lume imi ofera satisfactia de a-mi da doar 20-21 de ani, un lucru imbucurator pentru mine.
             Sunt anul I la facultate si probabil daca ai ajuns sa citesti pana aici, iti pui si intrebarea: "De ce tocmai acum?" iar raspunsul o sa-l ai imediat. Pentru ca, aproape 3 ani de zile am muncit in domeniul Pieselor Auto si mai exact, lucram pe partea online de comezi-vanzari. Ca un sfat pentru toata lumea, niciodata nu e prea tarziu pentru un lucru! Chiar daca stii ca e o greseala, fa-o! Macar stii ca e greseala ta si nu a altora. Sunt la Politehnica si cu toate ca am crezut ca e cea mai buna alegerea, m-am inselat sau cel putin asa cred pe moment. Probabil, la anul, o sa dau la alta facultate, una pe placul meu. O facultate care sa-mi dea satisfactie cand ma duc inspre ea si sa fiu atat de orbit de cunoastere incat sa nu mai ies din casa numai de dragul de a invata. Ar fi o facultate care ma atrage destul de mult si aceea este Facultatea de Psihologie, dar si acolo cred ca nu e deajuns. Sunt genul de persoana care nu pot fi statornic si caut mereu ceva nou, ceva sa ma scoata din confortul pe care mi-l creez.
             Momentan locuiesc in Bucuresti, cartier Crangasi si zic momentan pentru ca in Februarie ar fi cam ultima luna. Chiria e destul de ridicata iar ceilalti colegi de apartament vor alta locatie, una mai ieftina. Eu cred ca o sa ajung prin regie, un loc unde ai nevoie de nervi de otel sa traiesti acolo si din fericire ii am.
             De ceva timp, aproximativ 2 ani de zile, am tot zis ca o sa-mi fac un blog dar in urmatoare secunde ale acelor ganduri imi aparea in cap: "Ce o sa scrii in el?" si nu aveam raspuns. Acum am gasit raspunsul, vreau sa ajut lumea din jur. Imi prieten de-al meu, cu cativa ani mai mic, mi-a spus: "Fratele meu! Te consider asa pentru ca am ce invata de la tine si cat am stat asa de vorba m-ai ajutat." si am zis "De ce nu as putea ajuta si pe altcineva?". Asta e scopul blogului meu, sa interactionez si sa socializez cu persoane care imi vor ajutorul. Nu vreau sa par grosolan, am doar 24 de ani si poate unii or sa zica ca inca nu am experienta necesara pentru a face asta dar nu e nimic, ajut cat pot si cum pot, iar daca exista probleme peste mine, atunci o sa raspund frumos: "Imi pare rau, dar aici nu te pot ajuta".
             Sper ca v-a placut mica mea introducere si poate chiar v-a motivat pentru un anume lucru.

Cu drag,
Peter S.